„Aleea cu licurici” de Kristin Hannah

Kristin Hannah aduce, cu mult talent, în fața cititorului o poveste de viață, ce are în prim plan prietenia dintre două tinere – Tully și Kate. Unite încă din adolescență, relația dintre cele ele rezistă timpului și divergențelor ce apar de-a lungul anilor.

Avem de-a face cu povestea unei femei care a ales o carieră de succes în televiziune și una care a optat pentru viața de familie. Cele două ipostaze sunt puse în oglindă și ambele aduc la lumină sacrificiul și bucuria fiecărei alegeri în parte.

Știi… Marah, viața e plină de…compromisuri. Poți analiza la un moment dat ce ți-a oferit viața sau te poți concentra asupra a ceea ce ai fi vrut să primești. Alegerea pe care o vei face va condiționa în final genul de femeie care vei deveni.

Aleea cu licurici

Cartea e scrisă în așa fel încât nici nu simți când ai citit aproape 500 de pagini, iar fiecare nou capitol e o lecție despre iertare, perseverență, rutină, autoarea jonglând foarte bine cu fiecare dintre acestea. Cred că nu sunt singura căreia nu i-a plăcut în mod special personajul lui Tully și care s-a întrebat „Cum poate, oare, să fie numită prietenă o asemenea persoană?”. În final, însă, cred că e doar pusă în antiteză cu Kate, astfel încât să poată fi creionate două tipologii umane diferite, dar totuși unite de un trecut comun și de nevoia permanentă de a avea un confident și o persoană pe care să o poată suna la orice oră din zi sau din noapte.

Tully știa foarte bine cum să facă abstracție de incoveniente. Aproape toată viața reușise să strângă amintirile neplăcute sau dezamăgirile și să le depoziteze într-un unghi îndepărtat al minții, într-un loc întunecat, de unde nu puteau ieși la iveală.

Aleea cu licurici

„Aleea cu licurici” este, dincolo de un volum ce tratează prietenia și unul în care vedem cât de avizi sunt oamenii după confirmări. Vrem să ne simțim iubiți, apreciați, importanți. Unii, însă, duc acest lucru la extrem tocmai pentru că vin cu niște sechele din copilărie, atunci când aveau cea mai mare nevoie de afecțiune și de mesajul că sunt minunați.

Nu își dăduse seama cât de mare nevoie avusese de un vis, dar o transformase, o schimbase din biata Tully abandonată și fără mamă într-o fată hotărâtă să cucerească lumea. Țelul făcea povestea vieții ei irelevantă, îi oferea ceva ce trebuia atins, de care să se agațe. 

Aleea cu licurici

Finalul e total neașteptat. Cel puțin pentru mine așa a fost și ne aduce aminte cât de fragili suntem, dar și că hazardul e chiar la colț și ne pândește. Da, poți calcula o carieră, poți urmări visul unei familii fericite, dar nu poți să pui barieră neprevăzutului și, oarecum, nedreptății.

„Ce rost avea să pună lumea pe jar, dacă privea flăcările de una singură”.

Aleea cu licurici

Mai sus aveți citatul meu preferat din carte, pe care nu am povestit-o pentru că, așa cum ați observat, prefer să spun cât mai puțin din firul epic al cărților pe care le citesc, pentru a nu strica misterul.

Lasă un răspuns