Relocarea într-un alt oraș: Câteva sfaturi să faceți tranziția mai ușoară pentru copii

În urmă cu aproximativ doi ani, ne-am mutat „cu purcel, cu cățel” din București într-un oraș mai mic din provincie. Copiii aveau atunci doi ani și jumătate, respectiv două luni. Noi am luat totul drept o provocare și am avut un motto simplu: „Acasă e acolo unde este familia”. Nu cunoșteam pe absolut nimeni în acest orășel, motiv pentru care am ieșit cu totul din zona noastră de confort :).

Scopul acestui text este de a vă împărtăși trucurile pe care le-am aplicat noi și care au funcționat, căci Filip s-a adaptat foarte repede. Mai greu a fost pentru noi, adulții, dar a fost doar o chestiune de timp și de optică. Pentru că un factor important este atitudinea pozitivă atunci când faci o schimbare atât de majoră.

Pregătiți-i pe cei mici

Oricât de mici sunt, povestiți-le despre această schimbare, imediat ce vă decideți să vă mutați. Câte puțin, în fiecare zi, strecurați în discuțiile voastre și aspecte ce țin de relocare. Poate, în primă fază vor fi refractari, dar, cu timpul, se vor obișnui cu ideea. Cu cât sunt mai mari cu atât e mai laborios acest proces, dar el este esențial.

Cred că e nevoie de cel puțin o lună pentru ca cei mici să audă, proceseze, pentru ca, mai apoi, să accepte ideea. Oricum, nu le spuneți pur și simplu: „Ne vom muta!”, ci subliniați mereu că lucrurile vor rămâne la fel, că veți fi în continuare o familie care va avea anumite tradiții sau obiceiuri ce nu se vor schimba.

Spuneți-le care sunt motivele care stau la baza mutării. Fie că e o opțiune profesională, fie una personală, spuneți-le care sunt rațiunile pentru care ați ales să faceți această mutare. Evident, explicați totul pe înțelesul vârstei copilului.

În plus, întrebați-i ce părere au despre asta, dacă sunt de acord cu ce se va întâmpla. Țineți cont de părerea lor și încercați să luați decizii împreună. Normal că nu veți renunța la ideea de a vă muta, dar stabiliți împreună data la care să o faceți sau cum va decurge viața voastră după aceea.

Apelați la povești

Personajele cu care pot empatiza cei mici sunt ideale. Eu am trei exemple în acest sens, dar dacă simțiți nevoia, mai căutați și altele. Despre Franklin, am mai vorbit aici și aici. E un personaj simpatic, pe care cel mic sigur îl va îndrăgi rapid. Ei bine, în cele două cărți cu Franklin, nu broscuța este cea care se mută, ci amici din anturajul său.

În „Franklin are o zi nefericită”, unul dintre prietenii săi părăsește pădurea, dar după ce este trist din această cauză mai mult timp, țestoasa își dă seama că poate păstra legătura cu vechea sa cunoștință, chiar și la distanță.

În „Franklin și noul lui prieten” este vorba, ați ghicit, despre un nou personaj ce apare în cartierul broscuței țestoase. Asistăm la modul cum se mobilează casa Elanului, dar și la primele zile de școală ale acestuia. Suntem părtași la reticența noului venit, la timiditatea sa în raport cu ceilalți colegi.

„Moving House”, de la Usborne, este o carte cu stickere, iar cel mic va învăța, ușor, ușor, prin joacă, ce înseamnă tot acest proces.

Lăsați-i să fie supărați din cauza mutării

Acceptați-le celor mici frustrările legate de modificările ce urmează să aibă loc. Pot deveni mai agitați, mai furioși sau pur și simplu mai anxioși și retrași. E normal să fie așa. Nici nouă nu este ușor și, poate, nici nu reușim să manageriem propriile neliniști așa cum ar trebui. Atunci, ce așteptări puteți avea de la un copilaș?

Filip a fost foarte încântat de ideea de a ne muta, însă a avut și el momente în care nu s-a purtat tocmai ok și am înțeles că îi este greu să accepte perspectiva noii vieți. Plus că a venit la pachet cu un bebeluș nou în peisaj. Dar a reacționat foarte bine, mai ales că are un temperament destul de vulcanic.

De asemenea, așteptați-vă la regresii. Poate vor avea probleme cu somnul sau nu vor mai dori să mănânce. Poate acestea se vor resimți la nivelul limbajului sau vor dori din nou pampers.

Noi nu ne-am confruntat neapărat cu o regresie, ci mai mult cu faptul că nu a renunțat la anumite lucruri, deși ar fi fost momentul. E vorba despre suzetă, care îl calma atunci când era trist, obosit sau supărat. Am așteptat câteva luni, după mutare, și apoi am scos-o din viața lui.

Găsiți o grădiniță potrivită

Sau o școală, dacă este vorba despre copii mai mari. Noi am avut noroc din acest punct de vedere. Am găsit foarte repede o grădiniță pentru Filip, care după un an și jumătate, a fost și locul unde am dus-o pe Ingrid. Este mai mult decât ne puteam dori și pot spune că am avut noroc sau am atras foarte multă energie pozitivă:).

Cred că nimic nu este mai demoralizator decât un mediu în care copilul nu se simte bine. Asigurați-vă măcar că profesorii sau educatorii de la noua instituție de învățământ sunt empatici. E mult mai simplu să treci peste schimbări dacă ești îmbtrățișat cu drag. Și asta nu doar de către părinți, ci și de cadrele cu care îți petreci o buna parte din zi.

Grădinița Erino Kindergarten, locul unde merg Ingrid și Filip, în noul oraș

Păstrați-vă rutina

Dacă luați cina împreună până acum, faceți asta în continuare. Dacă mergeați în parc în fiecare dimineață, nu renunțați la activitate. E atât de reconfortant pentru copii să își păstrezele rutinele, chiar dacă, să zicem, atunci când mergem în vacanțe ei se adaptează foarte repede.

Mutarea nu trebuie privită ca un început de concediu. Lucrurile stau un pic diferit și e posibil să fim bulversați dacă celor mici nu le place noua casă sau noul oraș, atât timp cât în excursiile noastre erau foarte încântați de camera de hotel.

Împachetați împreună cu copiii

Implicarea celor mici în această activitate e foarte importantă. Noi l-am rugat pe Filip să aleagă ce jucării vrea să ia cu el în noul oraș. Și-a pus cu grijă tot ce și-a dorit într-o valiză. Cel mai de ajutor pentru el a fost să își ia perna. Avem o față de pernă pe care o iubește foarte mult. Doarme cu ea de când era mic și, deși e un pic roasă pe la colțuri, nu renunță la ea. L-a ajutat să se simtă acasă în noul apartament și asta a contat foarte mult.

De asemenea, rugați-l pe copil să vă ajute și la despachetat. În felul acesta, o casă devine mai ușor „acasă”. Când spațiul se umple de lucruri cu care ești obișnuit din vechea locuință, totul e mai ușor. Bine, eu am și mania cu pozele de familie, iar asta cred că l-a ajutat pe Filip să se simtă într-un mediu familiar.

Perna lui Filip

Faceți măcar o vizită înainte de a vă muta

Mergeți în noul oraș sau în noua casă înainte de a vă muta defitiniv. Întrebați-l ce părere are, dacă îi place și mai ales fiți entuziast când îi prezentați locuința. „Uite, aici, la bucătărie, o să facem freshuri de portocale, aici am putea să punem un cort în care să ne băgăm să citim povești seara, iar aici ar putea fi camera ta”.

Odată cu noua locuință a venit și conceptul de camera copilului. Eu și Filip ne-am uitat pe diverse site-uri și am ales patul în care va dormi. A fost super-încântat, iar după ce l-am montat a dormit în el, singur. A fost un pas mare pentru noi și faptul că mereu îi prezentam viitorul într-o lumină pozitivă a contat enorm. De fapt, cred că asta a contat cel mai mult.

Patul pe care l-am ales împreună, pentru camera lui

Fiți pozitivi în discurs

Da, e normal să vă fie greu să vă mutați. Mai ales dacă nu o faceți cu toată inima, ci condiționați de diverse împrejurări. Dar nu e un capăt de lume, ci o oportunitate fantastică de a vă redescoperi, de a forța un pic rutina și de a învăța noi lecții de viață.

Copilul simte orice emoție a părinților. Puteți să-i spuneți că și vouă vă e greu, dar că vedeți partea bună a lucrurilor. De exemplu, eu am mizat pe mai mult timp în familie, pe mai puține ore petrecute în trafic, pe noi locuri pe care le vom vedea și pe care le vom descoperi, pe noi prieteni ce ne vom face. Am mizat și așa a și fost. Și i-am zis asta lui Filip, iar el a fost încântat încă de la început de noii amici de la grădi și de tot ce s-a schimbat în viața lui.

Lasă un răspuns