Din când în când îți pică în mână o carte de care nu te mai poți dezlipi. „Călărețul de aramă” este fix acel gen de carte. O iubire aparent imposibilă – din cauza războiului, din cauza anumitor legături dintre personaje (nu am să spun despre ce încrengături este vorba, pentru a nu vă distruge plăcerea descoperării acestei trilogii – din care mai face parte și „Summer Garden”) sau a regulilor după care funcționează Rusia comunistă a anilor 40, – ajunge să spargă orice barieră.

Călătoria spre fericirea celor două personaje nu este ușoară, însă totul trece de bariera timpului sau a distanței dintre ele. Acțiunea începe în Leningrad, Rusia, chiar la debutul celui de -al Doilea Război Mondial și prezintă povestea de iubire a lui Alexander și a Tatianei. El, ofițer al Armatei Roșii, într-o țară de care simte că nu aparține. Ea, o fată de 17 ani, ce are o naivitate specifică vârstei. Blondă, cu ochii verzi, purtând o rochie cu trandafiri și mâncând o înghețată. Asta este prima imagine pe care Alexander o are cu Tatiana și momentul, de altfel, în care se va îndrăgosti iremediabil de ea.

Cum spuneam, la început iubirea lor părea a fi imposibil de implinit.

Cu puțin înainte de a adormi, Tatiana realiză că se temea mult mai puțin de relativitatea războiului decât de iminența inimii frânte. (…) Cândva, în săptămânile acelea, Tatiana își pierdu inocența. Sinceritatea și inocența erau pe veci pierdute, căci știa că avea să trăiască numai în înșelăciune și minciună, zi și noapte, în vers și proză, în cămăruța lor ticsită, cât și în patul pe care îl împărțea cu Dașa. În înșelăciune și minciună. Căci se îndrăgostea de Alexander.

„Călărețul de aramă”

Paullina Simons este un scriitor captivant. Ea reușește să construiască personajele într-un mod realist, iar emoțiile lor ajung să fie emoțiile tale, astfel încât te transpui în această poveste de iubire, trăind de la frică sau depresie la pasiune și iubire.

„Călărețul de aramă” și „Tatiana și Alexander”

Citind „Călărețul de aramă” și, mai apoi, „Tatiana și Alexander” este ca și când ai viziona un documentar despre cel de-al Doilea Război Mondial, căci acțiunea are loc în Rusia, America și Germania, dar ești părtaș și la o poveste de iubire din spatele bombardamentelor.

Tatiana îndurase foame, străbătuse zapezile și gheața de pe Volga și își croiese drum în cortul lui, ca sa-i arate lui Alexander că există o constantă în viața lui. Că există o legăturăce nu putea fi frântă nici de moarte, nici de durere, nici de distanță, nici de timp, nici de război, nici de comunism. „Cât timp mi-e dat să trăiesc și să respir, nimic nu ne poate spulbera, soldat!”, îi spunea ea, cu trupul și buzele-i fremătătoare și lacome. Și el o credea.

„Tatiana și Alexander”

Celor două volume vă vor face să realizați că lucrurile bune și frumoase pe care le primiți de la viața nu vi se cuvin pur și simplu. Uneori, e nevoie de multă muncă, compromisuri și chiar asumarea unor riscuri foarte mari pentru a obține ceva, iar simpla acceptare a unui destin potrivnic nu este o soluție. „Călărețul de aramă” și „Tatiana și Alexander” sunt lecții de supraviețuire.

În total, cele două cărți au cam 1.500 de pagini. Ideea pe care se bazează multe pasaje este repetitivă și ar fi putut fi scoase. De asemenea, în anumite momente am simțit că iubirea celor doi este mult prea dominatoare și posesivă, dar probabil acest lucru se întâmplă pentru ce cele două carți sunt foarte pasionale.

Cărțile sunt încadrate în genul ficțiune istorică, dar trebuie nepărat să o citiți dacă va plac poveștile de dragoste, dar și cele care se bazează pe anumite fapte reale. Autoarea s-a inspirat din povestea de viață a bunicilor ei, iar multe dintre detaliile prezente au corespondent și în realitate.

„Călărețul de aramă”, de Paullina Simons

Lasă un răspuns